Lacrimile din spatele zambetului

"Actorul american Robin Williams, cunoscut în special pentru rolurile sale din filmele "Mrs. Doubtfire" şi "Cercul poeţilor dispăruţi", a decedat la domiciliul său şi se pare că este o sinucidere, a anunţat luni poliţia...Potrivit purtătorului de cuvânt al starului, actorul suferea de depresie." Mediafax

Aceasta stire de la prima ora a diminetii m-a facut sa scriu acest articol.
Este imposibil sa nu fi vazut macar un film cu Robin Williams. Eu simteam despre el ca e genial. Nu-s critic de film, asa simteam ca si privitor. M-a facut sa rad de multe ori si acum...s-a sinucis.
Ati observat la stiri, cand se mai sinucide cineva, cunoscut sau nu, cum lumea din jur spune: "Suntem socati! Era un om atat de vesel! Glumea cu toata lumea!"

De multe ori zambitul si glumitul e doar o masca. Ascunde un suflet chinuit. Ani de zile merge mai departe zambind, razand, cu optimism, ridicandu-i pe altii in timp ce durerea care zace in el sapa. 
Nu poate sa spuna ca nu mai poate, ca-l doare pentru ca pentru ceilalti e ala vesel care poate. Nimeni nu-l crede ca i s-au terminat resursele interne. Pentru ca nimeni nu e atent la el ci la rasul lui.

Pana in ziua in care alege ca nu mai poate sa rada si cum pentru ceilalti el nu exista decat prin rasul lui, decide sa plece.

V.

Va rog, urati-ma!

Am adormit aseara cu gandul la ura asta care e intre noi in vremurile astea.
Si ma bucur si ma tem.
Ma bucur pentru ca ura e un sentiment extraordinar! Va duce tara asta pe culmi nebanuite!
Daca e sa rezolvam vreo treaba care nu merge sigur cu ura vom reusi.
Numai stati si va observati cand urati mai tare si mai tare! Nu-i asa ca va simtiti extraordinar?
Puterea aia pe care o degaja ura, de i-ai scoate ochii celui mai bun prieten pentru ca "prostul", "manipulatul", "neinvatatul" de el nu gandeste ca tine.
Si dupa ce ai consumat episodul de ura nu-i asa ca te simti plin de energie?
I-ai bagat idiotului pe gat parerea ta. Ce daca dupa ce ati terminat discutia sigur el a ramas cu opiniile lui? Ce daca tocmai ai stricat o relatie de-o viata? Esti castigator! I-ai strigat imbecilului tot ce crezi despre faptul ca indrazneste sa creada altfel decat crezi tu.
Fir-ar al dracului cu opiniile lui cu tot! Si cu libertatea lui cu  tot! Care libertate ma? Libertate are ala care are pumnul mai tare si uraste mai cu putere.

Ma tem pentru ca, dupa o vreme, se va vedea daca pe Antene le da afara din sediu sau se va prelungi contractul de inchiriere, la CEDO se va lamuri daca Voiculescu a avut sau nu un proces echitabil, Basescu nu va mai fi presedintele tarii si atunci, atunci ma tem ca nu  vom mai avea de ce sa ne uram.

Si atunci, pentru ca nu vreau sa dam inapoi, sa involuam, ma gandesc ca pot ajuta sa evitam lipsa urii si va dau mai jos cateva motive pentru care sa ne uram in continuare si dupa ce subiectele atat de fierbinti astazi se vor fi terminat.

Ciorba de burta!
Recunoasteti! Ciorba de burta poate fi un bun motiv de ura! Sunt oameni care o adora si oameni care  o gasesc dezgustatoare. Este imposibil asa ceva! Cum sa existe doua opinii diferite in legatura cu ciorba de burta?
Va rog, dragilor, faceti doua tabere si  dati cu ura-n voi pana iese un castigator. Si in functie de asta, toti sa actionam la fel.

Dupa ce  rezolvati asta, subiectul urmator:

Cum a aparut omul?
Hai ca sigur sunteti unii care cred ca D-zeu ne-a creat si altii care cred in evolutionism. Evident nu pot fi adevarate amandoua (desi eu asa cred dar sunt demna de a fi urata in acest caz). Din nou, acelasi procedeu ca mai sus. Hai cu ura si cel mai tare sa iasa invingator! Dar nu cumva sa mai ramana opinii diferite legate de acest subiect!

Homosexualii

Pai domnule, aici treaba e clara! Daca esti crestin e imposibil sa nu urasti homosexualii! Ei na, cum adica ura n-are nimic de-a face cu a fi crestin? In cazul asta are! De ce? Pentru ca asa spun eu! Iar daca crezi altfel esti un imbecil prost manipulat si incep sa cred ca esti homosexual, de aia le tii partea.

Tiganii
Pai la tigani e cam ca la homosexuali. Adica par ei a avea doua maini, doua picioare da' bre, astia nu e oameni! Ca nu se spala ca noi, nu merg la scoala ca noi. Indrazneste cineva sa creada altfel?
Pai nici aia din triburile africane nu-s oameni ca daca nu-s ca noi si nu fac ce facem noi sa-i ia dracu, o sa-i uram pana o sa moara!

Intotdeauna am zis ca nu Hitler a fost problema. Hitler era un singur om, un dement dupa parerea mea. Singur n-ar fi putut sa faca atata rau.
Dar atatia oameni in jurul lui care au urat, s-au hranit cu aceasta ura si au tras maneta in camerele de gazare, aia au fost problema.
Pentru ca evreii nu erau ca ei.
Si cate lucruri groaznice se petrec in jurul nostru doar pentru ca nu reusim sa acceptam ca avem loc sub soare toti, indiferent in ce credem.

Subiecte de a ne uri unii pe altii mai sunt multe.
Daca le terminati pe cele de mai sus, contactati-ma si va ajut . Sunt extrem de inspirata zilele astea.

Acum o sa ma duc intr-un colt sa incerc sa va urasc. Pe cei care inca mai aveti incredere in Basescu, pe cei care va uitati la Bendeac in loc de Badea, pe cei care vreti Antenele inchise, pe cei care adorati ciorba de burta, fumati si nu suportati tiganii si homosexualii. Ma duc sa va urasc pentru ca sunteti altfel decat mine. Acum va iubesc. Pentru ca mi s-ar parea groaznic sa fim toti la fel, sa gandim la fel. Am fi ca niste morti mergatori. Dar o sa ma concentrez si poate reusesc sa va urasc.

Dar daca nu-mi iese, va rog, urati-ma voi! Urati-ma cat puteti voi de tare ca sa nu se piarda samanta urii!
Pentru ca eu ma uit la Antene, il plac pe Badea de 10 ani, m-am saturat de Basescu, il ador pe Ciutacu, pentru mine Bendeac e doar un libidinos, urasc ciorba de burta, nu fumez, n-am nimic impotriva tiganilor si homosexualilor.

Cu drag,
V.
P.S. "Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine."

 Ion Raţiu

Dezamagire

Cei care ma cunosc m-ar descrie ca o persoana optimista si luptatoare si care, in general reuseste ce-si pune in cap. Sau poate rea, agresiva, enervanta.

Probabil ca in mare parte din timp caracterizarea mi se potriveste.Pentru ca nu pot sta deoparte.

Sunt insa zile, ca cea de azi, in care ma simt neputincioasa si dezamagita. Fara energie si fara incredere. Mai degraba pesimista decat optimista.

Am facut un apel pe facebook sa punem 350 de oameni cate 30 de lei ca sa-l ajutam pe Radu. Radu e informatician, pasionat de roboti. Visul lui e sa proiecteze roboti care sa fie folositi in medicina.

Visul lui, de implinirea caruia ne-am putea folosi si noi, nu se poate indeplini insa fara studii.

In Romania nu poate studia asa ceva. Asa incat, dincolo de lipsurile materiale, a avut curaj sa aplice la o Universitate in Danemarca, unde a fost acceptat.

 Mama, profesoara de matematica, umbla din usa in usa sa stranga 2000 de euro. N-a reusit. A vrut sa faca un credit la banca. N-a reusit pentru ca déjà e indatorata pentru ce a insemnat liceul si participarea la diverse concursuri.

Stau cu chirie in Rahova.

Raluca, sora lui Radu, a inteles ca vara asta nu vor fi bani, poate nici de o inghetata, pentru ca Radu sa poata invata.

Am trimis mesaje in privat si oamenilor influenti sau cu bani. Nimeni nu pare interesat.

Din lista mea de prieteni 13 oameni au spus prezent si o parte dintre ei au trimis déjà banii. In total sunt in cont 100 de euro.

De ce sunt dezamagita? Pentru ca situatia asta imi aminteste ca suntem un popor de oameni care aleg sa stea deoparte.

Nu cred ca 30 de lei inseamna un efort. Poate pentru cativa din lista pe care ii stiu de altfel.

Nu cred ca se pune problema sa existe dubii ca se va face altceva cu banii. In lista mea sunt putini oameni care nu ma cunosc direct si sa nu  stie ca n-as fi capabila de-o mizerie.

Sa se scoata din lista si cei care luna asta au donat, sub orice forma 30 de lei pentru un seaman de-al lor.

Atunci, singurul raspuns la lipsa de raspuns e comoditatea.

Ca n-am internet banking. Sau am dar mi-e lene.

Sau lasa, ca si cu 30 de lei ai mei si fara 30 tot aia e. Probabil, doar ca 350 de oameni care spun la fel duc la rezultat 0.

E ca atunci cand il fura pe unul in tramvai si, la 2 -3 hoti, daca ar sari 30 de insi iar soferul ar bloca usile pana la sosirea Politiei, poate cu timpul le-ar fi frica hotilor de calatori nu invers. Dupa care comentam, ca la asta nu ne intrece nimeni.

E ca atunci cand medicul iti cere spaga  si tu ii dai. Nu ma refer aici cand dai de multumire, la sfarsit. Si nu-mi spuneti  ca n-aveti ce face! E ca in celelalte cazuri. Daca nimeni nu mai da si toti ii denunta vom fi noi impotriva lor, nu invers.

E ca atunci cand iti inveti copilul sa taca atunci cand e nedreptatit pentru ca, nu-i asa, capul taiat sabia nu-l taie. Si e mai comod asa.

E ca atunci cand unul te violeaza si cetatenii trec intorcand capul. Dar daca ar fi fost in locul tau unul dintre ei ar fi fost oripilat de indiferenta semenilor si de faptul ca nimeni n-a faut nimic sa ajute.

E ca atunci cand am cazut pe scari la metrou cativa metri si, dup ace am reusit sa ma opresc, am ridicat privirea si n-am vazut nicio mana intinsa ci doar oameni cu grimase care ma ocoleau deranjati ca le stau in drum.

E ca atunci cand, tot la metrou, oferindu-ma sa ajut o femeie sa care bagajul, pe fata ei s-a intiparit teama ca as vrea sa-i fac vreun rau.

E ca atunci cand, dragii mei, nu mai actionam ca OAMENI care traiesc alaturi de semeni, care au nevoie de ajutorul semenilor zi de zi (medic, frizer, taximetrist, mecanic auto etc) ci ca animale solitare atotcunoscatoare si atotputernice.

Ma gandesc daca cei care m-au ajutat pe mine cand eram copil si am avut nevoie mi-ar fi intors spatele, eu ce-as fi fost azi?

Daca eu, la randul meu, as fi zacut nepasatoare in cateva randuri, ce-ar fi fost?

Daca nu m-as fi pus cu sistemul, si n-as fi rasturnat cu cateva telefoane doua spitale in mun. Tecuci, nepotul meu ar fi fost mort. Pentru ca suferea de astm si-l tratau de raceala ba, mai mult, l-au pus sora’mii in brate sa se duca cu el acasa fara vreun billet de trimitere ca, daca moare, sa fie ea vinovata.

Daca nu m-as fi pus cu sistemul si n-as fi facut scandal in scoala pentru mizeriile facute de o invatatoare, inclusiv dupa ce mi-am transferat copilul din clasa respectiva , 25 de levi ar fi fost si astazi obligate sa-i dea d-nei Pietris Adriana Catalina cate 100 de lei ca sa faca meditatii in cls I. Obligatoriu. ca nu-i ajungeau banii in carciumile unde petrecea cu Salam.

Mai sunt multe momente in care n-am acceptat sa intorc spatele.

Si nu voi accepta nici acum. Poate ca nu pot face TOTUL dar sigur pot face CEVA.

Toti banii stransi deja sau care vor continua sa se stranga vor ajunge la Radu. Daca nu vor reusi sa faca diferenta in viitorul lui de student, macar sa vada ca unii oameni aleg sa intinda mana cand pot sa intoarca spatele.

Postarea asta nu e o judecata. Incerc sa ma feresc a judeca si a spune "niciodata".

E doar o traire de-a mea impartasita in spatiul virtual.

 V.

A avea sau nu copii

Pentru ca am observat inca o polemica pe tema aceasta, m-am gandit sa scriu un articol despre cum am observat eu prin jur ca se intampla lucrurile.

De obicei sunt doua tabere:
Una care spune ca e jale, ca atunci cand ai copii viata ta e terminata si ca e foarte greu.
A doua tabara care  idilizeaza statutul de parinte si ca domnule, abia asta te desavarseste ca om.

Eu sunt parinte si nu pot sa spun ca vreo tabara are 100% dreptate.
Da, cand ai copii viata ta se schimba complet. Timpul tau nu mai e al tau 100%, prioritatile se schimba, trebuie sa fii mai responsabil. Dar e la fel de adevarat ca multi parinti exagereaza in a oferi timp si atentie copiilor in sensul in care numai nu  respira pentru ei. Daca esti tot timpul in urma lui sa-i numeri pasii, daca-l alergi toata ziua cu lingurita prin casa sa manace, daca-l schimbi de 100 de ori pe zi ca tranpira (ca si cand transpiratul asta ar fi ceva nociv), daca nu-l lasi sa stea cu o pata de fructe pe tricou, cred si eu ca ti se pare iadul pe pamant sa ai copii.
Si, ghici ce...nu-i faci niciun bine in felul asta.
Dar cand copilul tau te mangaie cu manuta aia mica, nu compenseaza greul? Sau cand iti spune ca te iubeste? Sau cand iti mazgaleste o foaie si zice ca e cadou pentru tine? Nu pare greul mai usor?
Si dupa zilele astea vin altele, cand mort de oboseala nu mai faci fata energiei lui debordante si mai ca l-ai da de pomana cuiva. Si cand pleaca in vacanta la bunici, casa e goala si tare ai mai vrea pe cineva sa te streseze cu intrebari.
Asa incat, eu cred ca e cu sus si jos cand ai copii.

Nici eu nu zic sau nu cred ca e usor sa ai copii, dar n-as alege altfel.

Trecem la adoua tabara. Aceea care povestesc in stanga si dreapta doar minunile de a fi parinte.
Ca sa nu-i acuz de ipocrizie, ii intreb:
1. N-a fost nicio zi in care ai simtit ca mori, ca nu mai poti de nedormit, de tone de muci care nu mai trec cu nimic, de miscare necontenita si intrebari nestavilite? Asta dupa zile de mers la serviciu.
2. N-a fost o zi in care sa-ti fie dor sa fii doar cu partenerul de viata, sa va reimprospatati relatia?
3. N-a fost o zi in care sa nu-ti doresti sa poti sa injuri ca un birjar cand te enerveaza ceva, fara sa te strunesti ca dai exemplu negativ piticului ce tocmai te priveste?
4. N-a fost nicio zi in care n-ai fi vrut sa ajungi la aragaz, la fierul de calcat dar trebuia, pentru copil?
Ar putea urma si alte intrebari.
Daca e cineva care n-a trecut NICIODATA prin vreo astfel de stare atunci il rog sa-mi trimita o poza, poate-l facem sfant.

De aia, discutia de a avea copii sau nu e de discutat de la caz la caz.
Nu lua decizia cand ai casa, cariera si mai stiu eu ce. Le poti face si avand copil.
Ia decizia cand esti matur, dispus sa imparti din tot ce esti si ai, ca timp si energie, cu un perpetuum mobile, cu o baterie mergatoare care nu se descarca niciodata.

Va pup,
V.

Batrana de la piata

Azi am avut o zi incarcata asa ca, la 6,30 dimineata eram la piata impreuna cu sotul meu, Cornel.

Am cumparat ce am cumparat si am ajuns la o taraba unde cer morcovi, albitura, telina si niste verdeata.

Doamna de la taraba ma intreaba daca nu vreau si "prostanac" (nu , nu mi-l baga pe Geoana in sacosa ci pastarnac:)). Zic ca nu dar ea imi baga doua radacini acolo ca sa am, ma aude vorbind cu sotul de ardei iuti ia si baga un pumn de ardei in sacosa ca sa am de la ea....

Camd o intreb cati bani sai dau imi zice ...face 21 dar da-mi 20 de lei. Si eu sar ca arsa: "Da' de unde 20 de lei? Morcovul 5 lei, albitura si telina si 2 frunze 20 de lei?"

Ea, calma, imi spune:" Da, mama ca albitura e 10 lei kilogramul. Stiu ca va castigati banii greu ca munciti toata ziua. Si la noi e la fel."

Eu ma uitam chioras la ea aproape convinsa ca ma pacaleste , ca m-a luat cu vorba ca-mi da de la ea niste legume ca sa-m ia ochii si sa nu fiu atenta.

A intervenit sotul meu zicand ca e corect si ca astea sunt preturile corecte. (El face piata mai des in ultima vreme).

Dupa ce am plecat de la taraba, inca neconvinsa 100% ca n-am fost pacalita, imi spune Cornel ca el o stie pe femeie, ca de cate ori a luat ceva de la ea intotdeauna la cantar a rotunjit in favoarea lui si i-a mai pus si una alta degeaba in sacosa.

Mi-am amintit atunci de cate ori a venit acasa cu 2 morcovi, 2 fructe...te mai miri ce si zicea ca e o vanzatoare care asa da celor care cumpara de la ea.

M-am simtit tare prost atunci. Pentru ca mi-am dat seama de ce am reactionat asa. 

Se intampla niste lucruri prin preajma mea incat ma intreb daca nu cumva sunt de-a dreptul proasta avand incredere in oameni. Si atunci, cand am avut in fata mea un om cu adevarat frumos, l-am tratat laolalta cu ceilalti.

Mi-am amimtit cat de tare ma doare pe mine cand tocmai cei carora le acord cel mai mult din energia mea ma dezamagesc. Si cat o fi durut-o si pe ea reactia mea cand ea imi daruise cu tot dragul cate ceva din munca ei si eu am banuit-o de lucruri urate.

In ultima vreme am tot stat in cumpana daca sa mai intind o mana celor care par a avea nevoie sau nu. Si cam inclinam spre nu. Dar atunci, pentru ca unii m-au dezamagit, este posibil sa nu ajut exact un om care ar avea nevoie si care s-ar comporta cum se cuvine. Ce vina ar avea el ca la un moment dat am intalnit niste unii...? Niciuna.

Si atunci, nu-mi ramane sa spun decat:

"Iarta-ma draga doamna ca te-am banuit!

Multumesc ca mi-ai amintit sa ma uit dupa maci, nu dupa palamida!"

Pup,

V.

De ce divorteaza oamenii?

Tot dintr-o discutie de zilele trecute s-a nascut si ideea acestui articol.

De ce divorteaza oamenii? Din mai multe motive:

1. Pentru ca s-au casatorit din motive gresite. Printre astea:

·         Ea il iubea, el mai putin, surpriza…vine un copil.se casatoresc sa aiba copilul familie.

·         El aproape 40 de ani, mama si tata il bat la cap ca inca nu s-a asezat la casa lui. Ii si gasesc perechea potrivita. Si acum, cum sa-ti dezamagesti parintii si sa nu te insori?

·         Sunt impreuna de “n” ani….Nu se mai iubesc, relatia scartaie de mult dar, dupa atatia ani, pe lista urmeaza casatoria.

·         Etc. etc….completati voi ca sigur mai stiti.

2. Pentru ca lasa pe altii sa intervina in relatia lor. Dragilor, cand te casatoresti intemeiezi o noua familie, formata din doua persoane. Nu din 4, nu din 6 (adica socrii). Orice cuplu se cearta. Nu-i mai bine sa  va certati pentru ale voastre decat pentru ce-si baga altii nasul? Asa incat, inainte de a te marita/insura, verifica daca ai iesit de sub fusta mamei. Daca nu, asteapta sa mai cresti. Si, foarte important, nu stati impreuna cu parintii.

3. Pentru ca e mai simplu sa divortezi decat sa faci relatia sa mearga. Asta e valabil pentru cei care s-au casatorit din  motivele corecte dar au crezut ca dragostea lor e suficienta sa mentina casatoria si relatia proaspata. Nimic mai gresit. Casatoria se tine cu mintea mai mult decat cu inima. Si cu munca. Daca te-a luat de nevasta/barbat nu a devenit proprietatea ta, nu e pe viata a ta(al tau) daca nu faci nimic pentru asta , chiar daca asa ti-a zis popa in biserica. Ai grija sa isi doreasca in fiecare zi sa fie si maine cu tine.

Cea mai expresiva imagine pentru cuplurile care hotarasc prea repede sa divorteze a fost pe facebook. Era un copac iarna, fara ramuri, parea uscat. Cineva  ar fi putut spune ca trebuie taiat.

Noroc ca a venit primavara si a infrunzit.

Cum faci sa “infrunzeasca” din nou casnicia ta?

In primul rand, mergeti la o consiliere de cuplu. Un specialist va putea sa  va ajute sa vedeti ce si unde scartaie, si cum sa faceti sa reparati.

In al doilea rand, amintiti-va ce v-a placut la inceput unul de altul.

Faceti o lista cu tot ce apreciati la partener si spuneti-i asta.

Faceti-va mici surprize.

Plecati intr-o mica excursie doar voi doi.

Doamnelor, aranjati-va pentru sotii dumneavoastra! Fiti frumoase!

Stiti ce ati face daca ati divorta? Prima data ati trece la slabit, la schimbare de look. De ce nu faceti asta pentru sotul dumeavoastra?

Domnilor, daca divortati va apucati de cucerit din nou. Cum? Flori, atentii, complimente.

Faceti aceste gesturi fata de sotia dumneavoastra si probabil nu veti mai divorta.

Daca insa aveti o casnicie in care domina certurile, abuzurile verbale si fizice, gelozia este deja o boala , divortul e singura solutie.

Si da, mai ales daca aveti copii. Sa traiasca intr-un mediu in care scadalul e aproape zilnic este cel mai mare rau pe care parintii il pot face copiilor lor.

Nu uitati ca tot ce scriu sunt opiniile mele din ce am vazut si trait. Nu-s detinatoarea adevarului absolut si nu cred ca este cineva. Asa incat, tot ce cititi treceti prin filtrul propriei minti.

 Pup,

V.

Dansul mirilor

Salut!

Azi, despre dansul mirilor. Voi scrie in calitate de fosta mireasa si fosta si viitoare nuntasa.
Am avut o intalnire cu un profesor de dans si, din una in alta, am ajuns la dansul mirilor.
Moment in care, de ce sa tac daca pot sa spun ce cred? Si iata ce cred:

Dansul mirilor trebuie sa fie un moment romantic si sa fie momentul magic de inceput al nuntii.
Dar ce te faci daca mirii se hotarasc ca vor sa aiba un dans de neuitat si apeleaza la un profesor de dans? Vor de obicei vreo 4 ore de dans, dupa care sa-l faca invidios si pe Mihai Petre.
Rezultatul? Doi miri scortosi, cu doua bete-n fund, crispati, care numara 2 la stanga 2 la dreapta, nu neaparat amandoi in acelasi timp la stanga sau la dreapta.
Mireasa nervoasa ca tocmai a calcat-o pe rochie, el cu tocul infipt in pantof....inceputul nuntii e cum nu se poate mai frumos.

Dar daca ar alege ei sa-si traiasca dansul mirilor? Asa cum stiu ei, agatati unul de gatul altuia, leganandu-se de pe un picior pe altul si fredonandu-si la ureche melodia pe care si-au ales-o.
Sau, daca tin neaparat sa fie dansatori profesionisti la nunta, sa mearga la cursuri cu vreo 6 luni inainte, timp suficient sa se armonizeze ca si cuplu care danseaza. Rezultatul? Un dans al mirilor natural si frumos, o noapte de dans de neuitat si petreceri la care, in calitate de invitati vor face deliciul.

Asa incat, dragilor, nu invatati sa numarati pasi de dans ca sa va impresionati invitatii!
Dansul ala se cheama dansul mirilor. Bucurati-va de el. Asa cum va pricepeti. Dar , daca tineti neaparat sa luati cursuri pentru ca aveti cate doua picioare stangi de lemn, luati-le din timp astfel incat sa va bucurati si voi de primul dans ca oameni casatoriti.
Astept comentarii. Curaj! :)

Pup.
V.