A avea sau nu copii

Pentru ca am observat inca o polemica pe tema aceasta, m-am gandit sa scriu un articol despre cum am observat eu prin jur ca se intampla lucrurile.

De obicei sunt doua tabere:
Una care spune ca e jale, ca atunci cand ai copii viata ta e terminata si ca e foarte greu.
A doua tabara care  idilizeaza statutul de parinte si ca domnule, abia asta te desavarseste ca om.

Eu sunt parinte si nu pot sa spun ca vreo tabara are 100% dreptate.
Da, cand ai copii viata ta se schimba complet. Timpul tau nu mai e al tau 100%, prioritatile se schimba, trebuie sa fii mai responsabil. Dar e la fel de adevarat ca multi parinti exagereaza in a oferi timp si atentie copiilor in sensul in care numai nu  respira pentru ei. Daca esti tot timpul in urma lui sa-i numeri pasii, daca-l alergi toata ziua cu lingurita prin casa sa manace, daca-l schimbi de 100 de ori pe zi ca tranpira (ca si cand transpiratul asta ar fi ceva nociv), daca nu-l lasi sa stea cu o pata de fructe pe tricou, cred si eu ca ti se pare iadul pe pamant sa ai copii.
Si, ghici ce...nu-i faci niciun bine in felul asta.
Dar cand copilul tau te mangaie cu manuta aia mica, nu compenseaza greul? Sau cand iti spune ca te iubeste? Sau cand iti mazgaleste o foaie si zice ca e cadou pentru tine? Nu pare greul mai usor?
Si dupa zilele astea vin altele, cand mort de oboseala nu mai faci fata energiei lui debordante si mai ca l-ai da de pomana cuiva. Si cand pleaca in vacanta la bunici, casa e goala si tare ai mai vrea pe cineva sa te streseze cu intrebari.
Asa incat, eu cred ca e cu sus si jos cand ai copii.

Nici eu nu zic sau nu cred ca e usor sa ai copii, dar n-as alege altfel.

Trecem la adoua tabara. Aceea care povestesc in stanga si dreapta doar minunile de a fi parinte.
Ca sa nu-i acuz de ipocrizie, ii intreb:
1. N-a fost nicio zi in care ai simtit ca mori, ca nu mai poti de nedormit, de tone de muci care nu mai trec cu nimic, de miscare necontenita si intrebari nestavilite? Asta dupa zile de mers la serviciu.
2. N-a fost o zi in care sa-ti fie dor sa fii doar cu partenerul de viata, sa va reimprospatati relatia?
3. N-a fost o zi in care sa nu-ti doresti sa poti sa injuri ca un birjar cand te enerveaza ceva, fara sa te strunesti ca dai exemplu negativ piticului ce tocmai te priveste?
4. N-a fost nicio zi in care n-ai fi vrut sa ajungi la aragaz, la fierul de calcat dar trebuia, pentru copil?
Ar putea urma si alte intrebari.
Daca e cineva care n-a trecut NICIODATA prin vreo astfel de stare atunci il rog sa-mi trimita o poza, poate-l facem sfant.

De aia, discutia de a avea copii sau nu e de discutat de la caz la caz.
Nu lua decizia cand ai casa, cariera si mai stiu eu ce. Le poti face si avand copil.
Ia decizia cand esti matur, dispus sa imparti din tot ce esti si ai, ca timp si energie, cu un perpetuum mobile, cu o baterie mergatoare care nu se descarca niciodata.

Va pup,
V.