Dezamagire

Cei care ma cunosc m-ar descrie ca o persoana optimista si luptatoare si care, in general reuseste ce-si pune in cap. Sau poate rea, agresiva, enervanta.

Probabil ca in mare parte din timp caracterizarea mi se potriveste.Pentru ca nu pot sta deoparte.

Sunt insa zile, ca cea de azi, in care ma simt neputincioasa si dezamagita. Fara energie si fara incredere. Mai degraba pesimista decat optimista.

Am facut un apel pe facebook sa punem 350 de oameni cate 30 de lei ca sa-l ajutam pe Radu. Radu e informatician, pasionat de roboti. Visul lui e sa proiecteze roboti care sa fie folositi in medicina.

Visul lui, de implinirea caruia ne-am putea folosi si noi, nu se poate indeplini insa fara studii.

In Romania nu poate studia asa ceva. Asa incat, dincolo de lipsurile materiale, a avut curaj sa aplice la o Universitate in Danemarca, unde a fost acceptat.

 Mama, profesoara de matematica, umbla din usa in usa sa stranga 2000 de euro. N-a reusit. A vrut sa faca un credit la banca. N-a reusit pentru ca déjà e indatorata pentru ce a insemnat liceul si participarea la diverse concursuri.

Stau cu chirie in Rahova.

Raluca, sora lui Radu, a inteles ca vara asta nu vor fi bani, poate nici de o inghetata, pentru ca Radu sa poata invata.

Am trimis mesaje in privat si oamenilor influenti sau cu bani. Nimeni nu pare interesat.

Din lista mea de prieteni 13 oameni au spus prezent si o parte dintre ei au trimis déjà banii. In total sunt in cont 100 de euro.

De ce sunt dezamagita? Pentru ca situatia asta imi aminteste ca suntem un popor de oameni care aleg sa stea deoparte.

Nu cred ca 30 de lei inseamna un efort. Poate pentru cativa din lista pe care ii stiu de altfel.

Nu cred ca se pune problema sa existe dubii ca se va face altceva cu banii. In lista mea sunt putini oameni care nu ma cunosc direct si sa nu  stie ca n-as fi capabila de-o mizerie.

Sa se scoata din lista si cei care luna asta au donat, sub orice forma 30 de lei pentru un seaman de-al lor.

Atunci, singurul raspuns la lipsa de raspuns e comoditatea.

Ca n-am internet banking. Sau am dar mi-e lene.

Sau lasa, ca si cu 30 de lei ai mei si fara 30 tot aia e. Probabil, doar ca 350 de oameni care spun la fel duc la rezultat 0.

E ca atunci cand il fura pe unul in tramvai si, la 2 -3 hoti, daca ar sari 30 de insi iar soferul ar bloca usile pana la sosirea Politiei, poate cu timpul le-ar fi frica hotilor de calatori nu invers. Dupa care comentam, ca la asta nu ne intrece nimeni.

E ca atunci cand medicul iti cere spaga  si tu ii dai. Nu ma refer aici cand dai de multumire, la sfarsit. Si nu-mi spuneti  ca n-aveti ce face! E ca in celelalte cazuri. Daca nimeni nu mai da si toti ii denunta vom fi noi impotriva lor, nu invers.

E ca atunci cand iti inveti copilul sa taca atunci cand e nedreptatit pentru ca, nu-i asa, capul taiat sabia nu-l taie. Si e mai comod asa.

E ca atunci cand unul te violeaza si cetatenii trec intorcand capul. Dar daca ar fi fost in locul tau unul dintre ei ar fi fost oripilat de indiferenta semenilor si de faptul ca nimeni n-a faut nimic sa ajute.

E ca atunci cand am cazut pe scari la metrou cativa metri si, dup ace am reusit sa ma opresc, am ridicat privirea si n-am vazut nicio mana intinsa ci doar oameni cu grimase care ma ocoleau deranjati ca le stau in drum.

E ca atunci cand, tot la metrou, oferindu-ma sa ajut o femeie sa care bagajul, pe fata ei s-a intiparit teama ca as vrea sa-i fac vreun rau.

E ca atunci cand, dragii mei, nu mai actionam ca OAMENI care traiesc alaturi de semeni, care au nevoie de ajutorul semenilor zi de zi (medic, frizer, taximetrist, mecanic auto etc) ci ca animale solitare atotcunoscatoare si atotputernice.

Ma gandesc daca cei care m-au ajutat pe mine cand eram copil si am avut nevoie mi-ar fi intors spatele, eu ce-as fi fost azi?

Daca eu, la randul meu, as fi zacut nepasatoare in cateva randuri, ce-ar fi fost?

Daca nu m-as fi pus cu sistemul, si n-as fi rasturnat cu cateva telefoane doua spitale in mun. Tecuci, nepotul meu ar fi fost mort. Pentru ca suferea de astm si-l tratau de raceala ba, mai mult, l-au pus sora’mii in brate sa se duca cu el acasa fara vreun billet de trimitere ca, daca moare, sa fie ea vinovata.

Daca nu m-as fi pus cu sistemul si n-as fi facut scandal in scoala pentru mizeriile facute de o invatatoare, inclusiv dupa ce mi-am transferat copilul din clasa respectiva , 25 de levi ar fi fost si astazi obligate sa-i dea d-nei Pietris Adriana Catalina cate 100 de lei ca sa faca meditatii in cls I. Obligatoriu. ca nu-i ajungeau banii in carciumile unde petrecea cu Salam.

Mai sunt multe momente in care n-am acceptat sa intorc spatele.

Si nu voi accepta nici acum. Poate ca nu pot face TOTUL dar sigur pot face CEVA.

Toti banii stransi deja sau care vor continua sa se stranga vor ajunge la Radu. Daca nu vor reusi sa faca diferenta in viitorul lui de student, macar sa vada ca unii oameni aleg sa intinda mana cand pot sa intoarca spatele.

Postarea asta nu e o judecata. Incerc sa ma feresc a judeca si a spune "niciodata".

E doar o traire de-a mea impartasita in spatiul virtual.

 V.