Azi am avut o zi incarcata asa ca, la 6,30 dimineata eram la piata impreuna cu sotul meu, Cornel.
Am cumparat ce am cumparat si am ajuns la o taraba unde cer morcovi, albitura, telina si niste verdeata.
Doamna de la taraba ma intreaba daca nu vreau si "prostanac" (nu , nu mi-l baga pe Geoana in sacosa ci pastarnac:)). Zic ca nu dar ea imi baga doua radacini acolo ca sa am, ma aude vorbind cu sotul de ardei iuti ia si baga un pumn de ardei in sacosa ca sa am de la ea....
Camd o intreb cati bani sai dau imi zice ...face 21 dar da-mi 20 de lei. Si eu sar ca arsa: "Da' de unde 20 de lei? Morcovul 5 lei, albitura si telina si 2 frunze 20 de lei?"
Ea, calma, imi spune:" Da, mama ca albitura e 10 lei kilogramul. Stiu ca va castigati banii greu ca munciti toata ziua. Si la noi e la fel."
Eu ma uitam chioras la ea aproape convinsa ca ma pacaleste , ca m-a luat cu vorba ca-mi da de la ea niste legume ca sa-m ia ochii si sa nu fiu atenta.
A intervenit sotul meu zicand ca e corect si ca astea sunt preturile corecte. (El face piata mai des in ultima vreme).
Dupa ce am plecat de la taraba, inca neconvinsa 100% ca n-am fost pacalita, imi spune Cornel ca el o stie pe femeie, ca de cate ori a luat ceva de la ea intotdeauna la cantar a rotunjit in favoarea lui si i-a mai pus si una alta degeaba in sacosa.
Mi-am amintit atunci de cate ori a venit acasa cu 2 morcovi, 2 fructe...te mai miri ce si zicea ca e o vanzatoare care asa da celor care cumpara de la ea.
M-am simtit tare prost atunci. Pentru ca mi-am dat seama de ce am reactionat asa.
Se intampla niste lucruri prin preajma mea incat ma intreb daca nu cumva sunt de-a dreptul proasta avand incredere in oameni. Si atunci, cand am avut in fata mea un om cu adevarat frumos, l-am tratat laolalta cu ceilalti.
Mi-am amimtit cat de tare ma doare pe mine cand tocmai cei carora le acord cel mai mult din energia mea ma dezamagesc. Si cat o fi durut-o si pe ea reactia mea cand ea imi daruise cu tot dragul cate ceva din munca ei si eu am banuit-o de lucruri urate.
In ultima vreme am tot stat in cumpana daca sa mai intind o mana celor care par a avea nevoie sau nu. Si cam inclinam spre nu. Dar atunci, pentru ca unii m-au dezamagit, este posibil sa nu ajut exact un om care ar avea nevoie si care s-ar comporta cum se cuvine. Ce vina ar avea el ca la un moment dat am intalnit niste unii...? Niciuna.
Si atunci, nu-mi ramane sa spun decat:
"Iarta-ma draga doamna ca te-am banuit!
Multumesc ca mi-ai amintit sa ma uit dupa maci, nu dupa palamida!"
Pup,
V.
Adevarul este ca si mie mi se urca tensiunea si pentru un leu:d in plus luat fara ca eu sa vreau sa il dau. Dar intr-adevar uneori judec si eu stramb, pun dreptatea inaintea dragostei...
RăspundețiȘtergere